Apariţia disciplinelor Tehnologie, Tehnologie Mecanică şi Metalurgie
Un moment important al evoluţiei istorice a şcolii de ştiinţe tehnice este reprezentat de actul normativ de la 01.01.1851 prin care domnitorul Grigore Al. Ghica aprobă reorganizarea Secţiei de ştiinţe aplicate a Facultăţii de Filozofie, în a cărei program de studii figura şi disciplina cu profil mecanic denumită Tehnologie, care făcea referire la Tehnologia mecanică.
Ulterior această disciplină a avut de înfruntat numeroase decizii contradictorii ea fiind uneori eliminată, apoi iar reintrodusă în planurile de învăţământ.
În anul 1912, prin intrarea în vigoare a noului Regulament al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi au fost stabilite cele două „secţii aplicate” ale acestei facultăţi: Secţia de Electrotehnică şi Secţia de Chimie Tehnologică.
Încă de la înfiinţarea ei, Secţia de Electrotehnică avea caracterul de secţie cu dublă specializare: electrotehnică şi mecanică.
De la început, în programul de studii al specializării de mecanică, în anul II era prevăzută disciplina Metalurgie.
Ulterior, Monitorul Oficial nr. 133/14.09.1923 preciza introducerea, în planul de învăţământ pentru anul II de studii al secţiei de Electromecanică, a disciplinei: Tehnologia materialelor şi Maşini Unelte.
Înfiinţarea şi evoluţia Catedrei de Tehnologia metalelor
Prin Circulara nr. 1039/C/1952 a Comitetului pentru Învăţământ Superior se precizau condiţiile de organizare a unei catedre universitare, ea având semnificaţia de colectiv de cadre didactice universitare care predau aceeaşi disciplină sau discipline înrudite.
Respectând prevederile acestei circulare, între anii 1953-1956, în cadrul Facultăţii de Mecanică, au fost create opt catedre, între care şi Catedra de Tehnologia metalelor.
Primul şef de catedră a fost prof.univ.dr.ing. Toma Farcaş (între 1952-1962), el cumulând şi funcţia de decan al facultăţii (1948‑1952 şi 1959-1962).
După anul 1962 au avut loc schimbări continue în structura organizatorică a Facultăţii de Mecanică, reflectate prin modificarea numărului de catedre şi a denumirii acestora.
În acest context, Catedra de Tehnologia metalelor a fost inclusă în structura Catedrei de Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi Mecanică Agricolă – şef de catedră fiind domnul prof.univ.dr.ing. Constantin Picoş.
În perioada anilor 1962-1977, conducerea colectivului de la Tehnologia metalelor a fost preluată, cu caracter interimar, de către domnul conf. univ. ing. Gheorghe Ailincăi (1973-1974), prof.univ.dr.ing. Constantin Ciochină (1974-1975).
Perioada interimatului durează până în anul 1977, când se reînfiinţează Catedra de Tehnologia metalelor, având ca şef de catedră pe domnul conf.univ.dr.ing. Gheorghe Coman (1977‑1990).
Înfiinţarea Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
Prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 7209/1990 s-a hotărât reorganizarea învăţământului politehnic ieşean. El a permis ca din consacrata Facultate de Mecanică să se formeze trei facultăţi cu specializări distincte: Facultatea de Mecanică, Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi Facultatea de Metalurgie.
În cadrul general al modernizării şi armonizării, Facultatea de Metalurgie îşi schimbă denumirea (în anul 1993), devenind Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor.
În perioada anilor 1990-1994, în facultate au funcţionat două catedre: Tehnologia materialelor şi Turnarea metalelor conduse de prof.univ.dr.ing. Dan‑Gelu Găluşcă şi de prof.univ.dr.ing. Vasile Cojocaru-Filipiuc.
În anul 1994 se înfiinţează o a treia catedră, cu denumirea de Utilaje pentru prelucrări la cald, catedră condusă de prof.univ.dr.ing. Adrian Dima.
Începând cu anul 1995 facultatea a cuprins în structură trei catedre redenumite:
- Tehnologia metalelor;
- Ştiinţa materialelor;
- Deformări plastice şi tratamente termice.
Actualmente, în urma evoluţiilor programelor de studii de licenţă şi de masterat şi adaptării continue la cerinţele pieţei muncii, în facultate funcţionează trei departamente şi un centru, după cum urmează:
- Ingineria materialelor şi securitate industrială;
- Ştiinţa materialelor;
- Tehnologii şi echipamente pentru procesarea materialelor;
- Centrul de Sănătate şi securitate în muncă.
Istoric activitatea educaţională
De-a lungul timpului, Catedra Tehnologia metalelor si mai apoi Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria materialelor şi-au construit o istorie şi un renume ca urmare a contribuţiilor majore aduse la dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei materialelor metalice de profesori renumiti trecuti in eternitate precum: prof.em.dr.ing. Toma Farcaş (1903-1991), conf.univ.ing. Gheorghe Ailincăi (1921-1995), prof.univ.dr.ing.Constantin Ciochină (1923‑2004), prof.univ.dr.ing. Emil Andrei (1923-1999), prof.univ.dr.ing. Aurelian Simionescu (1923‑2004), ş.l.dr.ing. Bogdan Gheorghiu (1930-1992), prof.univ.dr.ing. Ioan Alexandru (1943‑2007), prof.univ.dr.ing. Radu Dănilă (1951-2006), conf.univ.dr.ing. Adrian Vusatiuc (1942 -2014), conf.univ.dr.ing. Costel Roman (1956-2014).
Contribuţiilor importante la dezvoltarea domeniului Ingineriei materialelor la Iaşi şi-au adus şi următorii profesori seniori precum:
Prof.univ.dr.ing. Ion Hopulele, prof.univ.dr.geolog Ion Petreuş, prof.univ.dr.ing. Ion Mălureanu, acad.prof.univ.dr.ing. Adrian Dima, prof.univ.dr.ing. Aurel Florescu, conf.univ.dr.ing. Gheorghe Coman conf.univ.dr.ing. Mihai Ştefan, s.l.dr.ing. Florin Diaconescu şi conf.univ.dr.ing Tudor Răileanu, conf.univ. Neculai Scânteianu.
Vechea catedră de Tehnologia metalelor a reprezentat un simbol al Facultăţii de Mecanică, dar şi o catedră de referinţă pentru Facultatea de Metalurgie, respectiv Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor.
Aceste calităţi au rezultat ca urmare a aportului incontestabil şi permanent adus de cadrele didactice ale catedrei care au contribuit atât la formarea şi dezvoltarea celorlalte colective profesorale ale facultăţii, cât şi a numeroase generaţii de absolvenţi.
Pe parcursul multor ani profesorii Catedrei Tehnologia metalelor au susţinut prelegerile şi aplicaţiile de laborator aferente disciplinelor Studiul metalelor şi Tehnologia metalelor în celelalte facultăţi ale Institutului Politehnic (Facultatea de Mecanica, Facultatea de Constructii de masini si management industrial, Facultatea de Inginerie electrica, energetica si informatica aplicata, Facultatea de Textile-pielărie si management industrial, Facultatea de Automatică şi calculatoare), remarcându-se atât prin înaltul profesionalism didactic şi pedagogic, cât şi prin probitatea ştiinţifică recunoscută.
Această relaţie educaţională şi ştiinţifică reprezintă expresia dăruirii totale a cadrelor didactice din facultate pentru transmiterea celor mai noi cunoştinţe specifice domeniului Ingineria Materialelor, către toţi studenţii, masteranzii şi doctoranzii dornici să-şi dedice viitoarea carieră profesională unui domeniu care a marcat întotdeauna nivelul de dezvoltare a civilizaţiei umane.